Trezeşte-te la miezul nopţii și spune stihul acesta din 14 cuvinte! Apoi, spre dimineaţă să citeşti acest psalm! Aduce harul Duhului Sfânt, ocrotirea lui Dumnezeu în casa ta şi belşug mult

La miezul noptii trezeste-te si lauda pe Domnul Dumnezeul tau. In ceasul acesta a inviat Domnul nostru si a laudat pe Tatal, drept aceea si noua ni s-a poruncit a lauda pe Domnul la aceasta vreme. Dupa ce te scoli, mai intai spune stihul acesta:

„In miezul noptii m-am sculat sa ma marturisesc Tie spre judecatile dreptatii Tale” (Ps. 118, 61); dupa aceea, tacand putin, spune psalmul 50 intreg, pana la capat. Psalmi sa citesti atatia cati poti citi stand in picioare. Dupa fiecare psalm fa rugaciune de taina si metanie, marturisind Domnului cu lacrimi pacatele tale si rugandu-L sa ti le lase; iar dupa fiecare trei psalmi sa spui: „Aliluia”.

Daca sunt cu tine si alte fecioare, sa cante si ele, si una dupa alta savarsiti rugaciunea. Spre dimineata sa citesti psalmul: Dumnezeule, Dumnezeul meu, catre Tine manec, insetat-a de Tine sufletul meu (Ps. 62, 1-2), iar in zori: Binecuvantati, toate lucrurile Domnului, pe Domnul (Cantarea celor trei tineri, 34), si: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intru oameni bunavoire! Laudamu-Te, bine Te cuvantam, ne inchinam Tie… si celelalte, scrie ortodoxia.me.

Extras din „Patericul Lavrei Sfantului Sava”, Ed. Egumenita, 2010, pag. 132-133

Recomandare pentru rugaciunea de la miezul noptii:

Miezonoptica este rugaciunea adusa lui Dumnezeu la miezul noptii si o imitatie a laudei neincetate pe care o aduc ingerii lui Dumnezeu. Ea este cea dintai dintre slujbele divine care alcatuiesc ciclul rugaciunii zilnice de dimineata.

Prima parte a miezonopticii are un caracter doxologic, adica de a aduce marire lui Dumnezeu, iar a doua parte este o rugaciune de mijlocire pentru crestinii plecati la Domnul.

Prin caracterul ei cu totul nocturn, miezonoptica ne aminteste de slujbele crestinilor din Biserica primara, perioada a istoriei Bisericii crestine in care toate slujbele aveau un caracter nocturn, cuprinzand rugaciunea de seara, ca si pe cea de dimineata.

In secolul al treilea, Sf. Ciprian al Cartaginei recomanda credinciosilor lui rugaciunea de noapte: „Aceia care suntem totdeauna in Hristos, adica in lumina, sa nu incetam din rugaciune nici in timpul noptii“.

El readuce in atentie cazul proorocitei Ana, care petrecea zi si noapte in rugaciune, la Templu (Luca 2, 37). „Noi, care vom avea imparatia lui Dumnezeu numai zi – fara interventia noptii -, sa veghem in timpul noptii ca in timpul luminii. Si, fiindca acolo ne vom ruga totdeauna si vom aduce multumita lui Dumnezeu, sa nu incetam nici aici a ne ruga si a aduce multumita lui Dumnezeu.“ In veacul al patrulea, in Rasarit, spre sfarsitul secolului al patrulea, pelerina apuseana Egeria ne spune ca, duminica, la Ierusalim, usile Bisericii Anastasia (Invierea) se deschideau inainte de cantatul cocosilor („ante pullorum cantum“) si credinciosii zaboveau pana dimineata in rugaciuni si imne, la care luau parte totdeauna si preotii, si diaconii, pregatiti pentru privegheri („ad vigilias“). In aceeasi perioada de timp, Sfantul Ioan Gura de Aur afirma ca, in vremea sa, crestinii zelosi staruiau in rugaciunea de la miezul noptii pana dimineata; „in timpul acesta, rugaciunile sunt mai curate, precum si mintea este mai limpede“.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *