Exact acum 30 de ani, pe 20 mai 1991, Romeo pășea pentru prima oară în unitatea de pompieri, loc care avea să-i fie a doua casă. Acesta era militar în termen și a fost trimis la grupul de pompieri UNIREA al județului Alba. Perioada petrecută aici l-a convins definitv de ceea ce va face în viață: să fie SALVATOR. Încă nu știa ce supriză îi rezerva viitorul. După finalizarea stagiului militar, s-a angajat pe bază de contract, conform procedurile specifice din acea perioadă, la aceeași unitate. Între timp, se căsătorise și devenise tatăl a doi copii, un băiețel și o fetiță, Nicolae și Maria…. Ce a urmat apoi îți va face pielea de găină

O poveste de viață impresionantă și un exemplu totodată vine din partea lui Romeo care este pompier de 30 de ani. Și-a dedicat tinerețea pasiunii sale pentru profesia de militar și a reușit, fără să-și propună, să schimbe destinul copiilor săi. Romeo spune că nimic din toate astea nu ar fi fost posibil fără sprijinul necontenit al soției sale care a ținut familia cât el era plecat să se școlarizeze. Femeia a fost fermă și i-a spus să nu se uite înapoi și să-și urmeze visul pentru că după greu, va veni și binele pentru ei. Și așa a și fost. Romeo și-a văzut visul cu ochii, a devenit militar, iar avea să se întâmple peste ani, a fost cu mult peste așteptările lui.

Povestea impresionantă a unei familii de pompieri din România

Cei doi copii pe care îi lua cu el la unitatea militară au decis să-i calce pe urme tatălui lor și au îmbrăcat uniforma de pompier. Dovada emoționantă stă în două fotografii care descriu într-un mod extraordinar, trecerea timpului și mâna destinului. Practic, prin tot ceea ce au văzut la tatăl lor, dedicarea, ambiția și pasiunea cu care și-a făcut munca, cei doi copii au decis că asta vor să facă în viață.

https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fministeruldeinterne%2Fposts%2F5468179606585719&show_text=true&width=500

Povestea, pe larg, a fost relatată pe pagina oficială de Facebook a Ministerului Afacerilor Interne.

Se spune că “Viața bate filmul”, iar povestea de astăzi, vă promitem, confirmă acest lucru!

Este o poveste adevărată despre muncă, dăruire, perseverență și dragoste față de oameni și uniformă!

Exact acum 30 de ani, pe 20 mai 1991, Romeo pășea pentru prima oară în unitatea de pompieri, loc care avea să-i fie a doua casă.
Acesta era militar în termen și a fost trimis la grupul de pompieri UNIREA al județului Alba.

Perioada petrecută aici l-a convins definitv de ceea ce va face în viață: să fie SALVATOR.
Încă nu știa ce supriză plăcută îi rezerva viitorul.
După finalizarea stagiului militar, s-a angajat pe bază de contract, conform procedurile specifice din acea perioadă, la aceeași unitate.
Între timp, se căsătorise și devenise tatăl a doi copii, un băiețel și o fetiță, Nicolae și Maria.
Avea o familie de întreținut, iar contractul fiind temporar, dorea să fie pe contract nedeterminat.

“I-am spus soției că vreau să fiu în continuare pompier, dar pe un post permanent, iar pentru asta trebuia să intru la Școala de Pompieri de la Boldești. Asta însemna ca doi ani să fiu plecat, iar ea să întrețină familia. Și acuma țin minte ce mi-a spus în acea zi:
-Nu te uita înapoi, urmează-ți visul! Va fi o perioadă grea, dar vom fi fericiți împreună.”

Romeo a fost admis din prima și a absolvit cu a 7-a medie din promoție. Astfel, a putut să aleagă să lucreze acolo unde inima îi dicta.

În anul 1999, după absolvire, a revenit la Detașamentul de Pompieri Alba Iulia, ca subofițer.

În timp ce era în școală, avea să i se nască al treilea copil, Mihail.

“Când erau mici, copiii nu voiau să le citesc povești. Mă rugau să le povestesc intervențiile mele de la muncă. Iar după ce au mai crescut, îi duceam în weekenduri să vadă mașinile de pompieri de la serviciu. Sunt 21 de ani de când am făcut acea fotografie cu ei în curtea unității.
Țin minte că Maria avea 5 anișori, iar într-o noapte am primit alarmă să merg la unitate.
Nu pot să uit cum a intrat cea mică în cameră, cu ghetele de pompier în mână, și mi-a spus să mă grăbesc că au oamenii nevoie de mine.”

Timpul a trecut, iar în ajunul Crăciunului din anul 2017, Mihail, fiul său, i-a spus tatălui că dorește să devină pompier.
“-Tată, sper să nu te superi, dar peste câteva luni este admitere la școala de subofițeri.”

În 2018, după exact 20 de ani de când tatăl său a absolvit școala, fiul său îi călca pe urme. A fost admis la Școala de Subofițeri pentru Pompieri.
După absolvire, pentru că a avut rezultate bune, a putut să aleagă să lucreze la aceeași unitate, alături de tatăl său.

Din acest tablou superb, nu putea să lipsească nici Maria.
Ambițioasă și dornică, aceasta a luat cu brio examenul de admitere pe post și lucrează altături de fratele său și de tatăl său, căruia, la muncă i se adresează conform regulilor militare.

Astăzi, putem vedea această imagine, tatăl alături de doi dintre copiii săi. Un arc peste timp, presărat cu multe amintiri.

Această poveste de viață arată ambiția unor oameni, a unei familii care a reușit să demonstreze că viața este frumoasă atunci când există iubire, în ciuda tuturor greutăților!
Ne înclinăm în fața dumneavoastră!

La final, colegul nostru, Romeo, ne-a rugat să mentionăm următorul aspect:
“-Nu aș fi reușit niciodată aceste lucruri fără ajutorul și eforturile soției mele. A înțeles ce înseamnă să fii soție de militar. Avem o familie superbă, iar după atâția ani cuvintele sale s-au adeverit. A fost o perioadă grea, dar acum suntem fericiți, cei mai fericiți!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *